|
Inceputurile albinăritului datează de foarte timpuriu în Occident: în Egipt se pare că încă din anul 2500i.C. se practica apicultura în mod organizat. In China există documente despre albinărit din secolul al 2-lea d.C. şi se apreciază că în secolul al 13-lea existau deja apicultori care îşi câştigau traiul din albinărit; totuşi, este mult mai târziu decât în Europa.
Astfel, începuturile apiculturii în Japonia sunt si ele târzii, întrucât Japonia depindea eminamente de cultura continentală. Există o atestare documentară din 643 in care se arată cum prinţul Yoho din Kudara (Coreea) ar fi pus un stup pe muntele Miwa din prefectura Nara, fără succes. Cu privire la această sursă însă există o teorie (Watanabe Takashi 1974) cum ca stupul n-ar fi fost destinat apiculturii, ci ar fi fost folosit pentru un fel de ghicire de către exilaţii din străinătate.
In Japonia, mierea a fost folosită în vechime ca medicament împărătesc, la sfârşitul secolului al 9-lea ea făcând parte din tributul fiecărei provincii către împărat. Intr-a doua jumătate a secolului al 12-lea apicultura ajunge în fine să fie practicată şi în Japonia, însă nu s-a răspândit pe larg decât după începutul epocii Edo (1650). In acea vreme, matca era numită "rege-albină", fiind deci considerată mascul. E o mare diferenţă în comparaţie cu Europa, în care un savant spaniol a arătat încă din anul 1586 că matca este cea care depune ouă.
Cu toate acestea, există puncte în care apicultura japoneză din epoca Edo era superioară celei europene. In acea vreme, in Europa mierea era stoarsă după ce albinele erau mai întâi ucise toate arzând pucioasă şi stupul zdrobit, in timp ce in Japonia metoda folosită era ceva mai umană: "Pentru a lua mierea, se bate uşor în acoperişul stupului, la care albinele vor fugi înspre spatele acestuia. Atunci se taie două treimi din stup. Din treimea rămasă, albinele o să dreagă stupul la loc, astfel că se poate lua miere de oricâte ori din acelaşi stup"(Shitomi Kangetsu - ilustrată cu note din antologia de produse regionale "Nihon sankaimeisanzue", 1799) |
