C.A. Yamada: Impăduriri în Nepal

Doar pentru limbile engleză, chineză şi coreeană.

Prezentarea activităţilor

Activităţi de împădurire

Impăduriri în Nepal

2004

Turul pentru împădurirea Nepalului a fost efectuat în perioada 9-15 iulie, la el participând 11 angajaţi ai companiei şi 11 persoane fizice din afară, total 22 de persoane.

Locul activităţilor a fost de această dată satul Gwalindaha, aflat în apropierea depresiunii Kathmandu.Este al treilea an consecutiv când efectuăm împăduriri aici.Anul acesta, am efectuat împăduriri şi în alte patru locuri, plantând în total 44,000 de copaci în cinci locuri.

In afară de împăduririle propriu-zise, am verificat şi starea dezvoltării copacilor sădiţi anul trecut şi acum doi ani: condiţiile neprielnice din Nepal nu au permis o dezvoltare satisfăcătoare, astfel că am văzut copăcei care chiar şi după trei ani sunt aproape de aceeaşi mărime.Există diferenţe mari de dezvoltare chiar şi între puieţii plantaţi în acelaşi loc şi în aceeaşi perioadă; întrebându-l care este cauza pe partenerul nostru dl. Sham, ni s-a explicat cum speciile care există şi spontan în fiecare dintre locuri se dezvoltă rapid, datorită potrivirii lor cu mediul.Insă printre copacii sădiţi de noi sunt şi specii străine de locuri, care se dezvoltă cu greu.
Am înţeles astfel că oricâţi copaci am sădi, dacă nu sunt copaci potriviţi mediului, nu se dezvoltă, ci se usucă.


Copac sădit în 2002	Copac sădit în 2004

In acţiunile de împădurire, am sădit copaci împreună cu localnicii.Neînţelegând fiecare din limba celuilalt, am avut mari greutăţi la comunicare, însă datorită activităţii comune de sădire, am avut senzaţia că ne înţelegem şi fără vorbe.
Angajatul nostru Hayase, participant la tur, povesteşte despre activitatea de împădurire:" Nepaleza săpa groapa.Eu puneam puietul în ea.Ea punea pâmânt peste el.Eu îl bătătoream.Nu pot decât să îmi doresc ca copacii sădiţi de noi doi să crească şi să aducă foloase şi să îmbogăţească vieţile oamenilor ce vor trăi peste o sută de ani de acum.

In fiecarea an le trimitem haine folosite oamenilor din Nepal. De aceasta dată am vizitat una din şcolile unde distribuiserăm haine, aducând cu noi creioane cu gumă.Copiii cărora le-am dat creioanele au zâmbit bucuroşi şi au mulţumit frumos.
Printre participanţii din afara companiei a fost unul care a donat o minge de fotbal.
Privind la siluetele tuturor celor ce alergau bucuroşi încolo şi încoace după minge m-am gândit cum se poate trece peste frontiere şi peste diferenţele de cultură şi limbă cu o minge.Si mi-am pus întrebarea dacă bogăţia pe care o căutăm noi, japonezii, este bună, dacă este într-adevăr o bogăţie.Se bucură oare un copil japonez primind un creion, atât de tare încât să îl strângă în palmă şi să nu vrea să îi mai dea drumul? Ar fi oare atât de bucuros de o minge de fotbal? Ar simţi vreun pic de recunoştinţă?
Nepalul n-are alte resurse în afară de turism, iar comparat cu Japonia e o ţară săracă.
Cu toate acestea, copiii pe care i-am întâlnit aici sunt într-adevăr nişte copii curaţi.Ei mi-au reamintit că poţi avea bogăţie în inimă fără să ai neapărat bani. C.A. Yamada va continua şi de acum sprijinul său pentru ca zâmbetul copiilor să nu piară, iar adulţii să îi poată creşte cu grijă.