Doar pentru limbile engleză, chineză şi coreeană.		Pentru un viitor plin de speranţe. Pentru copiii copiilor copiilor noştri. Zilnic, abundenţă materială şi confort timp de 24 de ore pe zi, 365 de zile pe an. Si totuşi de ce oare nu ne simţim mai fericiţi decât pe vremuri? Prima prioritate în societate este economia. Până şi în viaţă abundenţa materială e folosită ca măsură a fericirii. Societatea economiei circulante stimulează neîncetat poftele omului; este plin de lucruri menite să satisfacă poftele materiale ale fiecăruia dintre noi. E drept că viaţa noastră arată acum mai bogată din punct de vedere material, însă îi ajută oare aceasta pe oameni, fiinţe sociale, să guste adevărata fericire? Noi în compania noastră trăim de peste cincizeci de ani împreună cu albinele, insecte sociale. Se ştie că albinele formează în stupul lor o societate. Dacă ar avea destulă hrană (miere, etc.) credeţi oare că aceasta ar fi de ajuns pentru ca o albină să poate trăi singură? Nu, adevărul e că albinele nu pot trăi de unele singure. Albinele nu pot trăi în absenţa grupului (societăţii). Adică, albinele pot trăi datorită faptului că muncesc ca membri ai unui grup în care semenii se ajută reciproc şi în condiţiile în care co-există cu mediul natural (florile). Omul e şi el la fel. Si în lumea omului, în vechea societate agricolă, omul muncea în coexistenţă cu familia şi teritoriul, fiecare membru al familiei fiind necesar în cadrul vieţii în natură, de-aici venind şi simţirea fericirii. Se pare că pe parcursul schimbărilor către societatea industrială, în momentul în care structurile societăţii agricole s-au prăbuşit, şi omul şi-a pierdut adevărata fericire. In aceste condiţii, oare numai noi ne simţim alarmaţi de posibilitatea prăbuşirii societăţii calde, umane? Societatea industrială cu spiritul său de a pune competiţia şi eficienţa deasupra tuturor aruncă acum o umbră neagră şi asupra educaţiei. Copiii, forţaţi într-una la competiţie în condiţiile în care variatele calităţi personale sunt măsurate cu o singură scară de valori, sunt crescuţi îndesându-li-se-n capete cum că e ceva normal să calce pe alţii în picioare pentru a ajunge deasupra, în loc să fie învăţaţi despre valoarea întrajutorării şi a coexistenţei. Se poate spune că degradarea mediului şcolar şi incidentele din ultimii ani în lumea copiilor au survenit în mod necesar. Astfel, ne-am gândit să creăm un loc în care să ne putem gândi la educaţie împreună cu toţi cititorii. Imprumutând din ştiinţa fiecăruia din domeniul său, am vrea să creăm ocazia de a privi drept în faţă ce ar trebui adulţii să facă acum mai întâi de toate pentru copii şi ce ar trebui să îi înveţe pe aceştia. Cu speranţa că veţi citi paginile de aici, aşteptăm diverse păreri de la dv.