Prezentul text este un articol de ziar din februarie 2002, parţial modificat.

Educaţia computerizată are şi ea importanţa ei. Si totuşi, ar fi bine să reconsiderăm dezvoltarea inteligenţei copiilor prin experienţa directă, cu gust şi miros, de genul mulgerii unei capre sau cultivării legumelor. Familia este locul de reproducere a vietii şi a lucrurilor. Yamada: De multă vreme eram atras de Mongolia; anul trecut am reuşit în fine să îmi împlinesc visul de ani de a pune piciorul pe acel pământ. Dumneavoastră, dle. Onuki, cu patruzeci de ani de experienţă exclusiv în cercetarea Mongoliei, probabil că deja priviţi Japonia raportat la orizontul largilor întinderi de păşuni mongole. Onuki: Cum spuneţi dv. De nu ştiu câte ori am călătorit între Japonia şi Mongolia, fie pentru investigaţii pe termen lung, de unul sau doi ani, fie pentru cercetări pe termen scurt, trăind acolo împreună cu familii de păstori nomazi. Dintr-un anumit punct de vedere, Mongolia se află la polul opus Japoniei. Din punct de vedere al pieţii, societatea mongolă de păstori nomazi este a unei ţări în curs de dezvoltare. Pe de altă parte, în această ţară "întârziată" putem observa trăsături minunate. Stând doar în Japonia ne scufundăm în simţul comun japonez, astfel că nu mai putem vedea adevărata faţă a lucrurilor. Yamada: Si eu am experienţe asemănătoare. Vizitând aşa-zise ţări în curs de dezvoltare, vedem oameni fericiţi, în ciuda întârzierilor pe plan tehnologic. Tocmai din cauza întârzierilor, încă mai funcţionează vechile metode profilactice de păstrare a sănătăţii. Mierea pe care o produce compania mea este folosită în realitate în terapeutică în ţări precum Rusia, Armenia, Bulgaria sau România. Privind la aceste ţări, mi-am pus întrebarea dacă Japonia este oare într-adevăr o ţară bogată: bogăţia şi fericirea nu se trag din "lucruri", ci din modul de conştientizare a legăturilor dintre oameni. Onuki: Exact precum spuneţi. Eu însumi cel mai tare impresionat de legăturile de familie în Mongolia. In familiei mongole (geru), trăiesc împreună mama şi tatăl cu cei peste zece copii ai lor,la care se adaugă bunicii. Familia în principiu este locul unde se reproduc "viaţa" şi "lucrurile". In Mongolia, oamenii îşi unesc vieţile a câte cel puţin trei generaţii, supunând marile întinderi de pământ cu sprijinul dragostei de familie. In Japonia, din cauza urbanizării, reunirea a trei generaţii sub acelaşi acoperiş a devenit dificilă, astfel pierzându-se unele din funcţiunile de bază ale familiei. Yamada: Pe vremuri, în cadrul vieţii zilnice şi a muncii în agricultură, părinţii şi ceilalţi adulţi îi învăţau pe copii despre ciclicitatea naturii, despre felurite tehnici. Odată cu distrugerea satelor, partea din cultură moştenită prin familie este pe cale de a dispărea. Onuki: In Mongolia am fost odată într-o familie cu 13 copii. Povestind despre ea în Japonia, o mamă mi-a spus "e greu să ţii chiar şi numai un copil, cu treisprezece cred că aş înnebuni". Cu toate acestea, la o observaţie mai atentă, in familia mongolă, fraţii mai mari au grijă de cei mai mici, astfel că iau asupra lor o parte din rolul părinţilor, iar mamele pot respira în voie. Familia e o adunare de oameni cu diferite nivele de experienţă, eforturile reunite ale membrilor îndreptate fiind spre lucrarea şi stăpânirea pământului. Există felurite munci, funcţie de vârstă şi experienţă. Există minunat cum familiile îşi îndreaptă eforturile spre pământ, minuţios, permanent şi fără a irosi nimic. Yamada: Aici se află sursa de creştere a sufletelor copiilor, nu-i aşa?