S.A. Centrul Apicol Yamada Inapoi

Cuvânt de salut
Fondare, spirit
Afaceri
Linii generale
Contribuții
Biblioteca albinelor
Concursul de povești și cărti ilustrate cu albine
Ecoșcoală
Lecții despre albine
Seminar cultural
Activități de împădurire
Impăduriri în Nepal
Impăduriri în Mongolia Interioară
Pentru copiii copiilor copiilor noștri
Contribuții pentru mediu
Centrale eoliene
Centrale solare
Pășunea albinelor

Noutăți
Angajări
Informații
Doar pentru limbile engleză, chineză și coreeană.
Cumpărături
Totul despre albine
Pentru copiii copiilor copiilor noștri

 
 
Astăzi toată lumea știe
despre ascensoarele cu care se transportă mâncarea în spitale
și soneriile de chemare a surorilor medicale.Acestea au fost inventate și adoptate pentru prima dată
în Anglia pe la mijlocul secolului al 19-lea.
Cea care le-a realizat este
Florence Nightingale, care mai târziu
a fost numită "îngerul Crimeei".
12 mai 1820,
născută în Anglia, fiică de mare capitalist.
Obișnuit în acele vremuri era ca fetele din înalta societate să
întâlnească un bărbat pe potrivă din protipendadă,
cu care să facă o familie fericită.
Insă Florence a simțit că misiunea sa
este să trăiască pentru oamenii care se chinuie în spitale,
astfel că s-a hotărît să devină soră medicală.
Părinții săi i s-au opus din răsputeri,
pe vremea aceea meseria de soră medicală fiind considerată murdară și disprețuită.Insă ea a spus "în dicționarul meu nu există cuvântul
"a renunța" și în iulie 1851 a plecat în Germania
pentru a studia despre îngrijirea medicală. In aprilie 1853 se angajează la un spital din Londra,
unde realizează îmbunătățirile prezentate mai sus.
In martie 1854, Anglia intră în războiul Crimeei.
In octombrie, Florence pleacă pe front
împreună cu alte 38 de surori medicale.
Condițiile de pe front erau groaznice.
Nu ajungeau medicamentele, mâncarea, combustibilui.
Erau cazuri de holeră și tifos.
Si aici ea se angajă pentru îmbunătățirea condițiilor, punct cu punct.
Imbunătățirea alimentelor și a aparatelor, procurarea de materiale...Dar
ceea ce i-a adus cea mai multă recunoștință de la răniții
chinuiți de dureri au fost strângerile de mână și îmbărbătările sale.
Ea făcea ronduri în fiecare salon până noaptea târziu,
noapte de noapte scriind nenumărate scrisori.
In afară de rapoarte de trimis în țară,
ea înștiința familiile soldaților căzuți despre cum își petrecuseră ultimele clipe, în detaliu.
Se devota muncii peste 20 de ore pe zi,
unii soldați chiar întrebându-se
câte Florence vor fi fiind de fapt.
Cu toate acestea, medicii militari și ofițerii o invidiau,
stânjenind-o și atacând-o
pentru a-și proteja vechile metode.
Ea scrie într-o scrisoare:"Cel mai mare chin aici e că trebuie
să le țin piept unor oameni care nu se gândesc
decât cum să fugă de răspunderi și să se păzească pe ei înșiși."
Războiul sfârșindu-se, Florence,
întoarsă în țară în august 1856 a început să militeze pe lângă
Armata Terestră pentru ameliorarea tratamentului militarilor.
In 1860 ea înființează
"Scoala de infirmerie Nightingale" la care visase de multă vreme.
Iși petrece anii de bătrânețe
împreună cu elevele și absolventele școlii de infirmerie,
povestind:"Un fruct cât de mic visează
ca odată să ajungă o mare pădure."
Adoarme în somnul de veci
pe 13 august 1910 în liniște și pace.
Florence Nightingale, cea care a pus
bazele infirmeriei moderne,
luptându-se cu prejudecățile și reacțiunea.
In orice epocă
schimbările iau loc
acolo unde există un om curajos.
Prezentul text este un articol de ziar din februarie 2003, parțial modificat.
 

 
Copyright (C)2004 toate drepturile rezervate C.A.Yamada. Sus