"Dis-de-dimineaţă, puţin înainte de ora şase, gălăgie în afara reşedinţei consulului.
100 de oameni de toate vârstele strigă ceva.
M-am gândit că trebuie să fie ceva serios."
Era 18 iulie 1940,
cu 2 luni înaintea constituirii axei Tokyo-Berlin-Roma.
Locul: Capitala Lituaniei,
Kaunas.
Aceste amintiri sunt ale lui Chiune Sugihara,
cel care a salvat vieţile a şase mii de evrei
acordându-le viza de tranzit în ciuda
ordinului guvernului japonez.
S-a născut în 1900 în Yaotsu, prefectura Gifu.
Tatăl său vrând să îşi facă fiul medic,
îl înscrie la examenele şcolii de medicină.
Insă Chiune voia o meserie în care să îşi folosească talentul la limbi străine.
In ziua examenului, nu a dat examenul,
ci doar a mâncat gustarea pregătită de mama sa şi s-a întors acasă.Incă din acea vreme, era un tânăr dintr-o bucată,
încrezător în propriile criterii de valoare.
In 1918 intră la cursul preliminar de engleză din departamentul de educaţie al Universităţii Waseda.
In cele din urmă Chiune ajunge diplomat
şi trecând prin slujbele din biroul diplomatic din Manciuria,
secretar oficial la Helsinki, în august
1939 e numit locţiitor al consulului din Kaunas,
cu puţin înainte de invadarea Poloniei de către Germania nazistă.
Acolo a fost aprins fitilul celui de-al doilea război mondial.
După aceasta, armatele germane invadează ţară după ţară,
pe 14 iunie 1940 ajungând la Paris.
Evreilor îngroziţi de nazism nu le mai rămâne nici un refugiu.
Si asa pe 18 iulie, ei vin la consulatul
japonez din Kaunas pentru a cere vize de tranzit.
Chiune, trimite în două rânduri
telegrame codificate câtre Ministerul
de Externe japonez, scriind "Nu ii pot refuza ca om."
Cu toate acestea, răspunsul Ministerului de Externe,
care tocmai plănuia alierea cu Germania, fu "nu".
Chiune reflectă zile în şir.
"Nu am dreptul să le întorc spatele unor oameni care îmi cer ajutorul.
Ar însemna să îi întorc spatele lui Dumnezeu".
După ce o consultă pe soţia sa Yukiko,
luă greaua hotărîre de a încălca ordinul ministerului.
Astfel, începând cu 29 iulie timp de o lună,
Chiune scrise viză dupa viză, uitând de foame şi de somn.
Din 3 august, Lituania fu alipită Uniunii Sovietice,
după care veniră repetate ordine de evacuare
a consulatului, însă el le neglijă şi pe acestea.
In cele din urmă el părăsi consulatul pe 25 septembrie,
scriind însă vize pentru evreii care
se îngrămădiră după el până şi în gara Kaunas.
Intors în Japonia în aprilie 1947, Chiune se retrage din Ministerul de Externe.
EL continuă să activeze într-o cameră de comerţ.
Adoarme pe veci pe 31 iulie 1986.
"Ceea ce am făcut e poate
o greşeală ca diplomat.Insă,
e ceva corect ca om"
, spune el soţiei sale.
In 1985, este decorat
de către
guvernul israelian.
Hotărîrile luate de un om,
peste frontiere şi peste bariere
între ţări sunt în orice epocă demne de respect.