Prezentul text este un articol de ziar din februarie 2002, parţial modificat.

O propunere de a crea un nou sistem de valori pentru secolul al 21-lea: Să ne cultivăm propria hrană în grădina de legume, cinci zile pe săptămână. Yamada: Ideea dv. de "familie ca parc de legume" este deosebit de interesantă. Onuki: Ideea este de a lucra 2 zile pe săptămână precum în mod obişnuit, iar în restul de 5 de a trăi şi lucra în propria "grădină de legume".Salariul ar scădea la mai puţin de jumătate, însă am avea asigurată mâncare din "grădina de legume".Astfel am putea să ne ocupăm în voie de creşterea şi educarea copiilor, de activităţi culturale specifice regiunii, adică de activităţile creatoare în care ar trebui de fapt să fie angrenat omul. Yamada: Adică, să facem săptămâna de lucru de două zile şi să ne întoarcem în natură.Eu m-am născut într-o familie de apicultori şi am ajutat la lucru încă din copilărie.Stiu din experienţă deci că munca în agricultură se face cu toată familia, astfel că înţeleg bine ideea dv. de "familie în grădina de legume". Onuki: Părerea mea e că agricultura e arta fundamentală.Ea dă o satisfacţie plenară.In prezent, mai puţin de jumătate din timpul vieţii omului este liber.In felul acesta, respectul faţă de om este rănit.Secolul 21 este într-un anume sens secolul restaurării respectului pierdut pentru om.Pentru aceasta avem nevoie de timp să respirăm liber.Pe vremea în care eram elev de şcoală, profesorii ne ziceau că pe odată cu dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii, roboţii vor lua asupra lor truda omului, astfel că oamenii vor putea face mai multă cultură şi petrece mai mult timp în voie; din nefericire, nu a fost să fie aşa.Cu toate acestea, dacă avem grijă să nu suprapunem ştiinţa şi tehnica peste principiile pieţii, sunt sigur că ea se va îndrepta într-o direcţie folositoare omului. Yamada: Economia de piaţă e sortită să se dezvolte prin sacrificarea celor slabi.De exemplu, pentru a ieftini un produs, îl fabricăm în ţări cu cheltuieli salariale mici.Or, profitarea de diferenţa dintre cheltuielile salariale este ceva asemănător cu sistemul sclavagist sau colonialist.Ca întreprinzător, mă întreb cât de corect este oare. Onuki: Eu, oridecâte ori mă întorc din Mongolia, sunt surprins de varietatea arhipeleagului nostru.Avem de toate, de la zăpadă în Hokkaido la climă tropicală în Okinawa.Munţi, litorale, un întreg mozaic.Dacă am avea dispersate aici grădini de familie, populaţia concentrată în aglomerările urbane s-ar împrăştia, astfel că s-ar putea respira şi în oraşe.Ar apărea zone cu grădini în jurul unor nuclee formate din oraşe mici şi mijlocii, iar reţeaua s-ar tot lărgi.Gândindu-mă la schimbarea care s-ar produce în peisajul Japoniei, mă simt mai optimist.Poate că eu nu voi trăi cât să văd toate acestea, însă nu m-aş da înapoi de la un pic de trudă dacă aş şti că măcar copiii şi nepoţii noştri care se chinuie acum ar ajunge să trăiască într-o lume mai destinsă, în care să îşi recapete umanitatea.