Prezentul text este un articol de ziar din februarie 2002, parţial modificat.

Taţii nu îşi pot struni copiii câtă vreme nu au relaţii strânse cu copiii. Yamada: Am înţeles această stare citind cartea dv."De ce nu mai ceartă taţii". Ogi: Silueta tatălui muncind nu mai e accesibilă copilului atunci când tatăl e angajat la o companie. Astfel copilul nu îsi mai respectă tatăl şi nici nu poate avea ideea respectului. Aşa că dorinţa tatălui de a îmbunătăţi relaţia cu copilul transformă relaţia într-una de simplă prietenie, în care tatăl nu îşi poate certa copilul, cearta necesitând o relaţie parentală de încredere mult mai solidă. Eu am propus taţilor să preia asupra lor o parte din muncile casnice, prin asta participând mai mult la familie. Media timpului de muncă al unei mame în casă este de patru ore, în timp ce a tatălui abia de 18 minute pe zi. Totuşi, nu se cuvin criticaţi numai taţii pentru asta, deoarece 60% din taţi se întorc acasă după zece noaptea, neputând să mai facă şi munci casnice. Câtă vreme nu se face o restructurare socială astfel încât taţii să poată ajunge acasă mai devreme, taţii nu vor putea certa, iar copiii nefiind certaţi, greşelile din familie, şi prin extindere cele din societate, nu vor mai putea fi corectate. E necesar a se regândi pe îndelete relaţiile tată-copil şi tată-companie, precum şi ideile de companie şi de familie. Yamada: Exact precum spuneţi. In vremea copilăriei tatăl meu mă certa deseori, însă datorită faptului că toată familia făcea agricultură -- în speţă apicultură-- relaţiile de familie nu s-au degradat niciodată. In timp ce în cadrul organizării sociale actuale, e extrem de greu să îţi cerţi propriul copil. Ai întotdeauna grija că dacă îl cerţi prea tare se vor rupe legăturile cu el. In ultimii câţiva ani am ajuns să mă gândesc serios la acestea şi să mă străduiesc să îmi fac timp de petrecut împreună cu copiii. Duminica eu sunt cel care face de mâncare şi pe cât posibil particip la treburile casnice. Ogi: Atâta vreme cât tatăl şi copilul nu împart acelaşi spaţiu şi timp, e foarte dificil pentru tată să îşi certe copilul. In ce mă priveşte, datorită faptului că atât eu cât şi soţia mea lucrăm, eu particip la aproape toate treburile casnice: curăţenie, spălat, etc. Si cât mă bucur când mi se spune că mâncarea făcută de mine e gustoasă, sau că baia pe care am frecat-o străluceşte! Deşi uneori sunt şi critici cum ar fi că farfuriile nu sunt bine spălate. Cu toate acestea, tocmai conversaţiile de acest gen sunt cele mai importante. Dacă eu n-aş face nimic, toată comunicarea s-ar mărgini la încrucişatul prin casă. Chiar nerespectat, chiar criticat, e plăcut să simţi că eşti legat de familie.