Doar pentru limbile engleză, chineză şi coreeană.		Prezentul text este un articol de ziar din februarie 2002, parţial modificat. Consider că întreprinderile ar avea de câştigat dacă şi-ar schimba modul de gândire. Yamada: Cred că ar fi bine ca întreprinderile să îşi schimbe modul de gândire actual axat pe profit, pentru a stabili puncte de contact cu copiii. Si la fabricarea unui nou produs sau la înfiinţarea unui nou tip de serviciu, în cazul în care ar fi copii în întreprindere, poate că s-ar da mai multă importanţă direcţiilor privirii lor.Până în prezent, la dezvoltarea produselor gândite pentru copii, ei nu sunt priviţi decât ca simpli consumatori.De acum încolo n-ar fi rău să ne gândim la însemnătatea pe care o au pentru copii bunurile furnizate de noi societăţii.Poate aşa companiile producătoare de jocuri TV ar dezvolta noile produse gândindu-se şi la educaţia copiilor; poate aşa, revistele pentru adulţi n-ar mai fi puse în magazine la înălţimea privirii copiilor. Ogi: Aşa este.Aceasta e din cauză că societatea axată pe profit priveşte cu uşurinţă probleme faţă de care ar trebui să manifeste mai multă grijă.Insă cum credeţi că ar trebui să se procedeze concret pentru a da acces copiilor în întreprinderi? Yamada: Cred că ar trebui să li se dea nişte treburi care să le trezească interesul, astfel încât să poată simţi satisfacţia împlinirii lor.Bineînţeles că şi adulţii ar trebui să-i ajute aşa încât treburile respective să meargă bine. Ogi: Deci nu "joacă de-a munca", ci muncă împreună...Bucuria copiilor atunci când un client le va cumpăra produsul va fi probabil imensă.Ar ajunge să capete încredere în ei înşişi că pot face ceva, că sunt recunoscuţi de societate. Yamada: In prefectura Hyogo s-a încercat deja un program de participare a copiilor la activităţi sociale, sub numele de "Săptămâna încercărilor", o acţiune extrem de interesantă.Actiunile din compania noastră organizate pentru copii-- de genul "Ecoşcolii", a "Lecţiilor albinelor" sau a împăduririlor pentru crearea unei păduri în jurul companiei cu ajutorul localnicilor-- sunt altceva decât activitatea obişnuită din întreprindere.Aş vrea să mai facem încă un pas şi să îi angajăm pe copii în interiorul activităţii din companie. Ogi: Activităţile educative ale întreprinderilor de până în prezent sunt posibile pe baza profiturilor companiilor, deseori fiind întrerupte atunci când apar dificultăţi de administrare.In cazul în care întreprinderile s-ar gândi la asigurarea accesului copiilor indiferent de condiţiile profiturilor, probabil că multe s-ar schimba în jurul nostru. Yamada: Părerea mea e că relaţiile companiilor cu copiii înseamnă crearea relaţiei dintre societatea adultă şi copii. Ogi: Eu m-am mulţumit cu ideea că odată ce săptămâna de şcoală se va reduce la 5 zile, părinţii se vor distanţa de întreprinderi pentru a se apropia mai mult de copii, însă aşa cum spuneţi dv., şi mai bine ar fi dacă Japonia ar putea conştientiza relaţiile dintre întreprinderi şi copii.Si copii ar putea astfel simţi concret societatea adulţilor: tatăl lucrând într-o întreprindere, mama, oamenii din vecinătate, etc.Ei şi-ar putea face o imagine asupra propriului lor mod de viaţă şi a carierei lor. Yamada: Un proaspăt absolvent angajat într-o întreprindere e ajutat întrucâtva de aceasta, de exemplu, participă la instructaje în primele şase luni, primii trei ani îi petrece ca novice, etc.Intreprinderile sunt profitabile chiar şi aşa.Or, dacă se poate aşa, înseamnă că întreprinderile ar putea face faţă şi dacă ar primi copii în interiorul lor câteva zile pe lună.Ar ajunge o schimbare de viziune şi crearea unui sistem de primire.Chiar dacă întreprinderile ar pierde ceva din asta, nu cred că e nevoie de griji, pentru că aproape sigur că mai mare încă va fi câştigul.Ca reprezentant al unei întreprinderi originând din agricultură, mă gândesc cum s-ar putea reînvia ştiinţa societăţii agricole de a creşte copii.Discuţia de azi mi-a furnizat noi idei.Vă mulţumesc. Dl. Naoki Oki (Critic educaţional, şeful Institutului de Cercetare "Niji" (curcubeul) pentru Educaţie Clinică) Născut în 1947.După absolvirea Universităţii Waseda devine profesor la Scoala Medie Municipală din Tokyo, unde timp de 22 de ani practică un stil unic de educaţie. In prezent: prelegeri în ţară, articole în ziare şi reviste; membru al prezidiului Societăţii Educatorilor din Japonia, şef-adjunct al "Comisiei pentru Transmisiuni şi tineret" (Televiziunea Japoneză, Federaţia Televiziunilor Private).Opere majore: "Ce înseamnă criza copiilor" (Ed. Iwanami), "Pot reînvia şcolile?", "Ce înseamnă "distrugerea claselor şcolare"", "Ce înseamnă "scăderea capacităţii de învăţare" (Ed. NHK Books)